De cum ajungi la Scarisoara te indragostesti iremediabil

     " Muntii nostri aur poarta noi cersim din poarta-n poarta"
      Cat de mult adevar exista in versurile de mai sus . Nici nu va puteti imagina frumusetea muntilor Apuseni , puritatea  si curatenia locurilor , casele de lemn , carute trase de armasari , capitele de fan frumos asezate , oameni care trudesc din greu pentru traiul de zi cu zi.
      Tot ce vazusem la Muzeul Astra vedeam acum in realitate gospodarii autentice romanesti bine intretinute si nemodificate , fara betoane si termopane . Ar fi o crima sa vii in Rezervatie si sa nu protejezi ceea ce este.
      Acolo am vazut batrani care isi pazeau animalele nu ca le-ar fura cineva  ci de placere , stateau in razele de soare ale diminetii sa-si mai incalzeasca oasele  batrane si muncite , sa-si puna gandurile in ordine pentru ziua ce vrea sa-nceapa.
      Nici nu-ti dai seama ca  timpul trece repede , ziua  acum a inceput si cat ai pocni din degete se termina  si  soarele   care de abia a rasarit  in scurt timp  va  apune iar noi nu vom avea timp destul sa vedem zona.
       Pe drum ce sa vezi caruta si capita de fan uscata luata de pe deal  si dusa acasa pentru iarna.
      Capita era de-a intregul cu tot cu suport.
      Frumosi caii , intretinuti ca sa aiba forta sa traga la deal  mai mare placere sa-i admiri .     

       Aici la Scarisoara am intalnit tinere si batrane laolalta nepoate si bunici care vand  dulceata de zmeura si fructe de padure facuta de ele , clatite calde aduse invelitein prosoape de  acasa , palinca de mere sau de prune sa mai  faca si ele un ban acum vara cat turistii mai pot sa ajunge la ei ca nu prea au unde sa-si vanda marfa iar acolo in zona unde padurea cu ale ei roade e la ea acasa toata lumea isi face rezerve pentru iarna si daca se poate vinde ceva de ce nu.
     Tot acolo pe marginea potecii de munte dar ceva mai jos am intalnit un batran de 82 de ani care venise si el cu o galetusa in care avea cateva bucati de telemea proaspata  si prima lui intrebare a fost de unde suntem si daca s-a facut porumbul.
     Cum in Moldova seceta era in toi porumb si fasole cu lipsa anul acesta i-am raspuns ca va fi cam jale la iarna ca nu vor avea animale hrana.
     -  Cu cat dai telemeaua bade ?   
     - Cu 10 lei  pe kg.
      M-am mirat de pret ca nu facea truda lui si drumul de acasa pana in apropierea obiectivului turistic.
      Am cumparat 1 kg si ajungand la masina mi-a parut rau ca nu i-am luat toata marfa sau cel putin il intrebam pe bade cum il cheama si cum pot sa dau de el daca vreau sa vin sa cumpar sa pun la sare.
      Din discutiile avute pe marginea potecii mi-a spus ca ei nu au unde sa-si vanda marfa ca e lung drumul pana la oras sau daca vin cu marfa o dau la schimb pentru porumb sau grau hrana pentru animale si pentru faina si malai.    
     Stiu ca iarna in aceasta zona zapada-i cat gardul de abia daca poti folosi sania trasa de cai aici nu s-a auzit de 4x4 decat la ATV-uri si astea pentru cine isi permite
       Si acum despre placintele cu afine nu v-am spus nimic niste bunatati facute in tigaie pe aragaz ca niste turte subtiri umplute cu afine delicatese nu alta .
        Gustul lor imi aduceau aminte de turtele bunicii din copilarie . 
        Am facut noi sa para mai bune am rupt din telemeaua care in combinatie cu afinele,  ce master chef ,  aici  placinte rafinate de 5 stele  in aer liber si in creierul muntilor prin metode vechi . 

     Uite-o pe Mishutza pofticioasa la placinte :)))))
     Mancam cu asa o pofta incat cativa turisti s-au orit sa-si cumpere placinte inainte de a ajunge la ghetar .
     Si dupa o coborare destul de usoara la ghetar  cam 280 de trepte , am vazut o mica parte din ghetarul de la Scarisoara partea vizibila cu o vechime de 3800 de ani  la baza , 100000 metri cubi volum si o grosime de 22 de metri fiind posibil sa fie printre cei mai mari ghetari din lume . E o diferenta de temperatura de la 25 grade afara la 0 grade la ghetar in plina vara cu temperaturi ridicate iti trebuie haina  groasa.
     Cu urcarea a fost mai greu pentru mine a trebuit sa-mi aduc aminte de acum 20 de ani cand cu drag urcam Ceahlaul de suflu si de marimea pasilor  la urcare si coborare.
      Si cum niciodata nu am incaltarile adecvate fiind in tenisi mi-a fost frica sa nu alunec si  cum nu am mai fost niciodata nici in pesteri si nici la ghetar mi-a trebuit ceva timp si sudoare sa urc inapoi treptele spre iesire dar m-am scos cu o terapie la picioare intr-un parau cu apa rece ca gheata  de la marginea drumului unde mi-am racorit picioarele si am adunat pietre .  Doctorie curata nu alta . In acea zi nu m-au durut picioarele ,nici nu am simtit ca am facut efort am adormit bustean spre seara.

     Calatorii noi , zone noi vizitate ,pietre noi aduse acasa , fiecare piatra cu povestea ei .
      Unii cumpara flori de mina , altiii strang flori nemuritoare eu strang pietre.
      Mi-am propus ca vara viitoare sa ma intorc in zona dar venind dinspre Alba Iulia nu dinspre Deva sa merg sa vad Pestera lui Ionele , era inchisa si sa ma intorc Vartop sa vedem si ghetarul de acolo si apoi sa urcam spre Groapa ruginoasa si spre Pestera Ursilor  .
   Ne pregatim de pe acum  ca la anul sa facem huta -huta cu caruta TDI .