De ce ne macelarim traditiile ?

        In trei zile am calatorit prin tot judetul Maramures sa vizitam casele traditionale maramuresene si spre surprinderea noastra nu am gasit prea multe sau ce-am gasit fie sunt ale batranilor , fie sunt ale oamenilor  care au inteles ca trebuie conservate si puse in valoare prin programe turistice , fie cateva care au mai ramas pe ici pe colo iar stapanii sunt ori plecati ori au murit dar sunt foarte deteriorate.
       Multi dintre fii si fiicele satului maramuresean si-au sacrificat traditia si identitatea pentru un pumn de aur.
      Nu stiu daca pumnul acela de aur le-a fost deajuns pentru casa de beton ce si-au construit-o dar sigur daca isi valorificau traditia le-ar fi adus saci de aur .

          S-au vandut si distrus case vechi de lemn de stejar  de 100 -120 de ani , multe dintre ele au ajuns parchet in casele strainilor , altele au ajuns lemne de seminee ,altele au fost stramutate cu totul in alte tari si facute pensiuni de lux ; s-au pierdut ornamentele  de pe case si de pe porti , imbinarile simple si maiastre ale lemnului , sculpturile taranesti valoroase cu elemente tip soare, sfoara , cercul , triunghiul , rombul ,crucea .
        Oare chiar nu stim sa mai cerem arhitectilor sa ne proiecteze o casa autentica romaneasca   ? ? ?
       Am gasit si oameni care mai recupereaza din piesele ramase de la portile maramuresene sau din frumoasele sculpturi din tinda  vechilor case de lemn .
                             

        Nea Ioan Borlean din Vadu Izei, pictor de icoane de sticla faurar al traditiilor si mestesugurilor maramuresene  reface vechea o noua casa de lemn dupa ce a transformat alte doua case in adevarate capodopere  arhitecturale asa cum doar la muzeul caselor din maramures de la Sighet gasesti .
lucrul cel mai important este ca le da viata si le introduce in circuitul turistic , poti locui si te bucura intr-o asemenea casa .
        La dansul in prispa atelierului am gasit sculptate in lemn "Femeia si Barbatul " stalpii casei romanesti .

    
         Si in atelier am gasit minunatele icoane pictate de Nea Ioan  fiecare dintre ele te face sa te conectezi la sufletul pictorului . Sper ca nu s-o supara ca am folosit o poza de pe FB-ul dumnealui dar icoana luata de la dansul e prea mica pentru a-i arata maiestria si frumusetea si indemanarea .
                              

          Langa sopru cu lemne am vazut o laterala dintr-o poarta de lemn veche care nu a mai putut  fi recuperata dar pe care totusi a luat-o acasa si o poti admira in gradina dansului .